Joie de vivre

" Sînt acolo atâtea pisici și mai grase, și mai mici că n-au loc să stea decât în picioare și să nu se bucure de lipsa de soare stau și se freacă, pisică de pisică de pisică de pisică nu miaună, nu se răsfață, nu se spala tacticoase pe față; un imens, pufos covor tăcut și unduitor. Fiecare pisică e o frică. " Sursa: Iv cel naiv

:) American Horror Story - Asylum

" Dear God , Right now, in this very moment, I don't know what to ask from you. My pen is just sitting here, like in the middle of nowhere, scratching this sheet from time to time, not realizing how to be productive. Suddenly, an idea crossed my mind: I would love to be able to find my words when I need them; to express feelings properly and understandable and clearly; to simply play with them; to make them so strong that they might mark your reader soul. Sometimes I'm too hurried (or enthusiastic, I couldn't find out yet which one), so words come out against my will; most of the times they hurt or, at least, haunt people. And it's a bit annoying at some points. While writing the paragraph above, another idea wanted to be put down on paper: my personality strongly needs a drop of optimism and love for little things in life. I don't know how or when or why I've lost my ability to fight storms and to be grateful for my damn 6:30 AM alarm. I'

Uneori avem nevoie de cineva care sa spuna in locul nostru anumite lucruri. Nu, nu cineva care sa vorbeasca in locul nostru atunci cand nu trebuie, ci o persoana care sa puna punctul pe 'i', sa transpuna sentimente, feluri de a fi in cuvinte, pentru simplul fapt ca asa ne intelege(m) pe noi insine mai...bine. O persoana care sa simta, nu doar sa vada si sa auda ; un fel de medic: ii spunem simptomele, el ne pune intrebari; apoi ne da diagnosticul, ni-l explica si ne ofera un tratament.  Un om caruia sa ii spun doar o mica parte din amalgamul de trairi prin care trec; el sa ma asculte si, in timp ce face presupuneri in mintea lui, sa ma faca sa scot din acea amestecatura nedeslusita din mine cateva amanunte-cheie, aparent inutile; sa imi spuna parerea lui cu privire la 'microbul' care m-a lovit, sa o explice; eu sa ma regasesc complet in cuvintele lui, in ceea ce descriu ele; sa gasim un tratament impreuna. Si sa raman pur si simplu uimita. De ce avem nevoie de asta

"Doar prin iertare putem merge mai departe. Daca ne pedepsim la nesfarsit pentru tot ce nu putem schimba, ramanem blocati in timp. Trebuie sa gasim forta de a da raspuns la aceleasi intrebari.  Sa ierti inseamna sa cresti, sa ierti e mai mult decat sa-i ierti pe cei de langa tine; inseamna sa intelegi ca nu suntem vinovati pentru neputintele celorlalti si ca noi suntem cei care, in loc sa-i judecam pe altii, putem sa facem ca totul sa se schimbe.  Sa ierti inseamna sa lasi in trecut tot ce tine de trecut. Inseamna sa te impaci cu suferinta lui, s-o depasesti si s-o lasi acolo unde ii este locul. Sa inchizi o usa pentru a deschide alta noua, sa lasi viata sa te-atinga, sa intri din nou in valtoarea ei.  Sa ierti inseamna sa-ti depasesti toate limitele. Sa-i ierti pe ceilalti si sa te ierti pe tine inseamna sa renunti la ancora care te tine in loc, sa te eliberezi.  Abia atunci putem, in sfarsit, sa mergem mai departe, sa fim liberi, sa traim." Face parte din acelasi

Daca pana si ele pot, noi de ce n-am putea? :) Pentru o vizualizare mai buna, sursa: http://9gag.com/gag/ajr4x0R

"Lucrurile care ne fac cu adevarat sa simtim ca traim sunt cele dureaza in timp; sunt cele care ne dau forta de a depasi obstacolele, sunt cele care ne fac mandri. Orice lucru e valoros. Chiar si cel care ti se pare neinsemnat. Trebuie sa stii sa te bucuri de tot. Asta e secretul. Trebuie sa accepti totul cu bratele deschise, ca si cand ai primi un dar, ca atunci cand faci un lucru din tot sufletul: cand compui o melodie sau o canti. Nu te gandi la lucrurile triste, viseaza, daruieste o parte din tine. Lasa pe pamant un semn al trecerii tale." Am gasit asta intr-un fisier din calculator, datat iunie 2011. Nu este scris de mine, nu stiu de unde este, iar Google-ul nici atat. Hope you'll enjoy it, though. :D

... teoretic. Am observat ca din perspectiva multora, "copil" este sinonim cu "minor". Dupa parerea mea, asa este...in scris. Multi devin majori in gandire si chiar in fizic inca dinainte sa implineasca 18 ani; altii raman minori in gandire [ups!] chiar si dupa 20 de ani de viata ... Ca sa fiu in ton cu cei care echivaleaza acele doua cuvinte, da, acesta este ultimul 1 iunie ca minora. Si tot dupa parerea mea, copil esti atata timp cat iti traiesc parintii. Nu stiu cat de justificata sau cat de logica e afirmatia mea, stiu doar ca asta (imi) ziceam inca de pe la 10 ani. Multi probabil vor crede ca imi pare rau. Ei bine, da si nu. Spun 'da', cred ca iti imaginezi de ce. Si spun si 'nu' pentru ca, stii cum e, cand suntem mici ne dorim sa fim mari. Eu inca imi doresc asta; stiu ca nu e totul roz asa cum credeam cand eram copila, si mai stiu ca voi avea mult mai multe de dus in spate, dar ah! acele privilegii, acea independenta, acea viata ... Nu