Joie de vivre

"I was reading some previous diary entries about him and my conversations with him. And now I'm thinking: how much of what I was telling him was true? I remember that I liked to play with the words and to write him texts; I remember that, deep inside, I was annoyed by his little obsessions, obsessions that I was claiming I love. And I remember that I liked to strike his chords. But with every message I realized I impressed him, something was gradually dying inside of me: my interest. Yes, my interest for him was fading away. He wasn't mysterious at all, he was always telling me everything I wanted to know. I proved myself that this is not the nice way. The worse part was that he had the same expectations from me. Say what?!  I don't like to put myself on a tray in front of you, because you'd run away. The proof? My emotional issues. I let them manifest in front of him, and he cowardly disappeared, leaving me a...text message." Originally written: ...

           Fă-mi o favoare și dispari din viața mea. Permanent și irevocabil.           Îmi faci rău, îi facem rău. Mă faci să mă urăsc. Mă faci să simt toate acele sentimente negative care nu mă lasă să dorm noaptea până nu le scriu.           Te iubesc, dar te rog să pleci. Pentru totdeauna!

Mi-am zis sa nu mai postez link-uri, video-uri, informatii pertinente, utile, care sa sensibilizeze pe acest Facebook, caci se pare ca nu sunt bagate in seama; ba mai rau, uneori luate in deradere si chiar utilizatorii batjocoriti sau cel putin barfiti ("Uite-o si pe asta, se intereseaza prea devreme de facultate" sau "Ce o intereseaza pe ea de problemele lumii?" sau "Ce plictisitoare poate fi, pariez ca nu are prieteni" sau "E o ciudata, ma duc sa imprastii vestea"). Nu stiu de ce ma mai mir ca sunt promovate nonvalorile si subcultura, comercialul si superficialul. Un motiv in plus pentru care imi place platforma Blogger. Si cea Tumblr. Rareori gasesti persoane in genul celor descrise mai sus care sa utilizeze aceste platforme. Imi place sa nu se judeca si nu se barfeste; niciun incult nu se va obosi sa invete sa umble pe aici. Si imi mai place ca, de multe ori, cititorii acestor doua tipuri de blog nu se cunosc intre ei, cu atat mai putin...

... dar crezi ce spui? Spui ca iti place ploaia, dar iti deschizi umbrela inca de la primii stropi, de frica sa nu racesti, sa nu ti se strice parul sau machiajul.      Spui ca iti place soarele, dar tanjesti dupa umbra copacilor ca sa nu transpiri excesiv, ca sa nu te arzi, ca sa nu faci insolatie. Spui ca iti place sa faci sport, dar alegi autobuzul in locul mersului pe jos, probabil pentru ca mai mereu esti in intarziere, nu ai timp.  Spui ca nu iti place de o persoana, dar vorbesti mult cu ea, aproape ca sunteti prieteni; vrei sa pari o persoana buna? Nu esti, pentru ca o persoana buna nu este falsa. Spui ca urasti transportul in comun, dar il folosesti des. Probabil distantele sunt prea mari sau ploaia, respectiv soarele - prea puternici. Spui ca iti plac florile, dar le smulgi, le sustragi din viata lor cea de toate zilele, le omori cu scopul de a-ti decora o parte din viata. Spui ca ai grija de tine si de corpul tau, dar il imbacsest...

Dupa ce, timp de un an: -mi-am schimbat culoarea parului aproape in fiecare luna -am ajuns sa fiu cunoscuta drept un cameleon :))) -am crezut ca niciodata nu ma voi putea stabiliza, iata ca s-a gasit o culoare care sa imi intre la suflet. ♥ Siiiiii, da, s-a facut un an de cand sunt roscata. Este culoarea pe care am tinut-o cel mai mult timp [in afara de cea naturala]. Nu ma vad schimband-o curand. :) Look after your hair. Please.

Ziceam intr-o postare mai de demult ca decolorantul de la Syoss nu mi-a ars parul decat foarte putin, nu cade mai mult decat de obicei, iar firele despicate NU s-au inmultit.   Hehe, asta DOAR pe moment.   Dupa cam doua luni parul meu a inceput sa-si spuna of-ul: s-au despicat absolut toate firele. Nu arata mai zburlit decat de obicei, dar pur si simplu se rupea de la jumatate daca nu eram atenta sau daca il agresam mai tare decat de obicei. Asa ca toata vara am facut un efort si nu am mai folosit deloc placa, nici macar pe breton. La inceput acele suvite stateau in toate directiile, erau ondulate si nu prea, zburlite, aspre. Dupa cam o saptamana aratau chiar mai bine decat daca le-as fi intins.   Iar acum, la 4-5 luni dupa decolorare, imi vine sa-mi pun mainile in cap! Parul cade groaznic de mult; e aspru; nu sta nicicum, mai toate firele stau mereu cum vor ele; niciun fel de impletitura nu arata bine; nici macar daca il intind la placa si il dau cu ul...

Da, oamenii judeca. Tot ce vad, simt, miros, aud. A devenit un viciu si chiar un reflex. Sa judeci e una, dar sa-i spui asta si celuilalt e cu totul altceva. Unii pastreaza pentru ei faptul ca rad in batjocura; in timp ce altii spun mai departe. Nu numai ca iti piere increderea in ei, dar te mai si simti prost dupa, mai ales daca tu esti "tinta". Sa nu fii niciodata prieten cu cineva care judeca, chiar daca nu esti tu subiectul; pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, va tinti si in tine. Chiar va face placere sa faceti lumea sa se simta prost? Inainte de orice, luati in considerare faptul ca, uneori, poate avem prea multe pe cap si in suflet, si poate acest "mic" gest al vostru de "sinceritate" a fost picatura care ne-a umplut paharul. Ganditi, macar uneori. Va rog frumos.

Mda, pomeneam ceva de nuantator mov pe varfuri data trecuta :). Ei bineeeeee, au iesit frumos si nu prea. In primul rand, EU AM VRUT VARFURI COLORATE VARA ASTA !! Si am avut fail dupa fail [va mai povestesc eu cateva experiente putin mai incolo]. Asa, revenim la mov. Paaaai nu prea mi-a placut ce treaba a facut decolorantul Palette. Culoarea varfurilor era nasoala. Si am vrut sa le fac mov ca sa se completeze cumva cu restul culorii [rosu-violet], si sa nu fie ca nuca in perete. Rezultat: Vedeti vreo urma de mov? Ca eu nu. Pe de o parte iesise o culoare uniforma, ceva nou pentru mine. Pe de alta parte, nu erau mov. Adica nu era colorat, adica nu era ce mi-am dorit eu. Chiar daca era nuantator, poza asta e facuta in ziua urmatoare, deci unde a disparut culoarea? Sau nici nu a existat? Ok, sa zicem, raman asa. Am plecat la mare, acolo nu prea puteam sa fac mare chestie parului meu. In timp, s-a dus nuantatorul si au iesit la iveala varfurile decolorate, care aratau...

Din varii motive, nu am mai scris pe blog de ceva vreme. Don't worry [,be happy]. Dupa ultima decolorare si ultima vopsire cu acel portocaliu [rosu lava deschis], am mai facut ceva schimbari. In primul rand, cand au crescut radacinile, am mai dat o tura cu rosu lava deschis, doar pe radacini; nu s-a prins cine stie ce, si s-a dus cam repede. Apoi am mai decolorat putin lungimea parului, caci era un fel de saten-roscat, din ce in ce mai inchis spre varfuri, chiar pana la negru pe alocuri. Si a iesit ceva cat de cat uniform. Din pacate mi s-au despicat cam toate varfurile si s-au si ars. Din fericire, nu cade mai mult decat inainte. Cat despre varfuri, le-am rezolvat acum cateva zile cu foarfeca ^^. Si zilnic cu ulei [de la Avon, cel verde; e super]. Apoi ce sa vezi? M-am plictisit! Hai sa-mi schimb iar culoarea. Initial am vrut un rosu aprins, un semafor ceva. Fie Amestec de cirese, fie Roscat luminos; doar ca prima nu e asa intensa, iar a 2-a e fara amoniac, deci ...

Daca un om este bun cu tine, dar rau cu ceilalti, nu inseamna ca este un om bun doar pentru ca te privilegiaza. Acelasi lucru se intampla si cu barfa. Un prieten vorbeste foarte urat, de fata cu tine, despre un cunoscut al lui, sau despre mai multi. Sa nu crezi ca vei fi protejat de vorbele urate ale asa-zisului tau prieten; tot vei ajunge subiect de barfa, probabil in fata victimelor initiale. E un cerc vicios in centrul caruia se afla "prietenul", care aparent se intelege bine cu toti, dar de fapt ii loveste pe toti. Te vei trezi ca nu te mai baga in seama, fie pentru ca s-a plictisit de tine, fie pentru ca si-a atins scopul.  Ai grija cui incredintezi secretele. Sora fostului meu prieten mi-a spus o data: "Nu incredinta secretele tale nimanui, pentru ca inotdeauna va exista o cearta, un conflict, apoi  "prietenul" o sa te faca de ras. Asa, un prieten de distractie, mai merge. Dar nu-ti lasa secretele pe mana nimanui." Nu stiu daca astea erau exact cuv...

Odata cu Craciunul, Pastele si probabil alte sarbatori cat de cat importante, toata suflarea se umple de expresii perimate. Cine nu a auzit: "sa fim mai buni, ca e sarbatoare" sau " trebui e sa tinem post, ca vine sarbatoare a x " sau "vaaaai, ce mare e coada !" sau "fie ca sarbatorile sa va aduca pace in suflete, sa va lumineze calea blablabla"? In primul rand, un om nu are nevoie de o sarbatoare anume ca sa fie...om. Ok, ar trebui sa precizez ca acest termen este relativ: fiecare intelege ce vrea. Pentru o persoana a fi om inseamna a darui, pentru altcineva inseamna a fi naiv, poate prea naiv pentru secolul asta. Ma rog, nu prea conteaza ce cred altii despre tine; atata timp cat tu stii cine esti, nu-ti mai trebuie confirmari. Revenind la subiect, de ce avem nevoie de un pretext calendaristic, sa zic asa, ca sa facem un cadou frumos, ca sa sunam o cunostinta cu care n-am mai vorbit de mult timp, ca sa ne purtam frumos, ca sa facem un gest ro...

M-am gandit sa va impartasesc experienta mea cu Syoss. Nu toata, doar cea mai recenta. Am fost bruneta, a trebuit s-o fac si pe asta. De fapt, negru albastrui [de la Syoss, evident]. Spre surprinderea mea, culoarea si, mai ales, reflexiile, au rezistat eroic in fata placii, soarelui, samponului. Apoi hai sa ne schimbam reflexiile. Nu mai vreau albastru. Vreau mov. Cumpara Syoss - nuanta negru Tokyo. Evident ca nu a iesit ceea ce voiam: am iesit cu radacinile mov :)))) reflexiile albastre inca erau acolo. Very nice. Nu mai vreau negru. Vreau ceva deschis. Hm. Greu. Trebuie sa ma decolorez. Dupa un timp in care m-am tot gandit si razgandit, in care am cautat sfaturi pe internet si am citit pareri despre decoloranti, in care am aflat ce inseamna decapaj si ca vopsitul la salon nu garanteaza rezultatul "perfect" dupa care toate fetele tanjesc, m-am hotarat sa folosesc tot Syoss. La coafor ma costa vreo 200 lei [nu stiu de voi, dar mie mi se pare o ...

Am revenit pe Blogspot, dupa...ceva timp. M-am hotarat sa fac un nou blog, in loc sa incerc sa il "repar" pe celalalt. Cineva spunea ca nu trebuie sa plangem dupa lucrurile pierdute sau stricate, caci inseamna ca a venit vremea sa fie inlocuite Vechiul meu blog nu va mai fi public. Era al unei pitipoance in devenire, recunosc. Cred ca daca nu as fi cunoscut anumite persoane, care sa scoata ce e mai bun din mine, care sa ma suporte si sa ma schimbe, as fi ajuns o purtatoare de 'duck-face' cu acte in regula. Despre mine...nu va zic nimic. Va veti da seama si singuri, daca nu cumva deja s-a intamplat asta. Exista situatii asemanatoare in care manifest reactii contrare. Ca sa ma apuc acum sa-mi fac o descriere, mi-ar lua prea mult timp si v-as ameti; in mintea mea, atunci cand scriu, desenez sau dansez, e un haos total. Sa-mi zici sa iau o foaie sa-mi pun gandurile in ordine, e crima pentru mine. Desi de multe ori sunt organizata. Nu voi scrie in fiecare zi, nu voi ...