Uneori avem nevoie de cineva care sa spuna in locul nostru anumite lucruri. Nu, nu cineva care sa vorbeasca in locul nostru atunci cand nu trebuie, ci o persoana care sa puna punctul pe 'i', sa transpuna sentimente, feluri de a fi in cuvinte, pentru simplul fapt ca asa ne intelege(m) pe noi insine mai...bine. O persoana care sa simta, nu doar sa vada si sa auda ; un fel de medic: ii spunem simptomele, el ne pune intrebari; apoi ne da diagnosticul, ni-l explica si ne ofera un tratament. Un om caruia sa ii spun doar o mica parte din amalgamul de trairi prin care trec; el sa ma asculte si, in timp ce face presupuneri in mintea lui, sa ma faca sa scot din acea amestecatura nedeslusita din mine cateva amanunte-cheie, aparent inutile; sa imi spuna parerea lui cu privire la 'microbul' care m-a lovit, sa o explice; eu sa ma regasesc complet in cuvintele lui, in ceea ce descriu ele; sa gasim un tratament impreuna. Si sa raman pur si simplu uimita. De ce avem nevoie de asta...