Joie de vivre

Am observat ca autorii multor bloguri fac retrospective la inceput de an; se uita inapoi, catre cele 12 luni ce tocmai au trecut pentru a vedea ce reusite au avut, ce esecuri si unde a dus fiecare. Unii fac asta pentru ca nu se pot desparti de trecut; altii o fac pentru a se descarca de emotii (fie ele negative sau pozitive) pricinuite de anumite intamplari; eu o fac pentru ca imi place sa fiu melacolica din cand in cand. Aveam un obicei (dobandit de la sfarsitul lui 2010) de a face o astfel de retrospectiva, insa pe hartie. Spun "aveam" pentru ca se pare ca nu mi-am mai dedicat niciun pic de timp de data asta pentru a-mi (re)aminti situatii importante din anul 2013. Ar trebui sa-mi fie rusine, nu? Ei bine, sa zicem ca incerc sa-mi "spal pacatele" cu o trecere in revista a unor momente importante. Nu pot sa zic ca am inceput anul 2013 cu planuri marete, cu dorinte sau scopuri clare de atins. Tot ce am avut a fost reprezentat de doua mici vise inofensive si d...

Citisem undeva un citat, citat care a reprezentat una dintre cele mai importante ajutoare primite de la Internet. Nu stiu sa va zic cum suna exact; in schimb am sa-l dezvolt. E vorba de acel moment in care trebuie sa alegi intre familie si iubit/iubita. Pentru cei care nu au o relatie de mult timp, sau pentru cei care nu pot locui impreuna cu persoana iubita, ori pentru acele persoane ai caror parinti refuza sa petreaca timp cu perechea odraslelor lor, aceasta alegere poate fi una din cele mai grele si mai importante la acel moment. Ideea centrala e ca familia ramane familie. Indiferent de circumstante.  Insa daca simti cu tot sufletul si cu toata ratiunea ta ca EL/EA este persoana potrivita, ca e acea persoana care poate impaca atat mintea, cat si inima, alege-o. Alege-o pe persoana de langa tine, caci familia iti va ierta unele greseli si, mai presus de toate, va incerca sa te inteleaga. Mai devreme sau mai tarziu, se va estompa aceasta intamplare, se va acoperi cu praf. ...

"My greatest wish for this Christmas is an united family, like in books and movies. Firstly, I need to say that I've never lived moments in my family that are so happy that could make me cry. Or maybe I did, when I was very young, but I didn't realize it (and I don't remember them), so it's invalid. I often see family portraits, with children, parents and even grandparents, where everything is nice, where everybody discuss with everybody, no fights, no quarrels, just smiles and brightness. I've always dreamt to be a part of such a picture, but it never happened. Moreover, there were a lot of times when I had to choose between my mother and my father, to spend holidays or weekends with one or another. I hate doing these kinds of choices. On the one hand, my father is almost alone in his hometown, sometimes I feel like I'm his only family. On the other hand, my mother is alone as well, but she's here, in Galati... I'm confused, Christmas is coming...

Ziceam intr-o postare mai de demult ca decolorantul de la Syoss nu mi-a ars parul decat foarte putin, nu cade mai mult decat de obicei, iar firele despicate NU s-au inmultit.   Hehe, asta DOAR pe moment.   Dupa cam doua luni parul meu a inceput sa-si spuna of-ul: s-au despicat absolut toate firele. Nu arata mai zburlit decat de obicei, dar pur si simplu se rupea de la jumatate daca nu eram atenta sau daca il agresam mai tare decat de obicei. Asa ca toata vara am facut un efort si nu am mai folosit deloc placa, nici macar pe breton. La inceput acele suvite stateau in toate directiile, erau ondulate si nu prea, zburlite, aspre. Dupa cam o saptamana aratau chiar mai bine decat daca le-as fi intins.   Iar acum, la 4-5 luni dupa decolorare, imi vine sa-mi pun mainile in cap! Parul cade groaznic de mult; e aspru; nu sta nicicum, mai toate firele stau mereu cum vor ele; niciun fel de impletitura nu arata bine; nici macar daca il intind la placa si il dau cu ul...

Da, oamenii judeca. Tot ce vad, simt, miros, aud. A devenit un viciu si chiar un reflex. Sa judeci e una, dar sa-i spui asta si celuilalt e cu totul altceva. Unii pastreaza pentru ei faptul ca rad in batjocura; in timp ce altii spun mai departe. Nu numai ca iti piere increderea in ei, dar te mai si simti prost dupa, mai ales daca tu esti "tinta". Sa nu fii niciodata prieten cu cineva care judeca, chiar daca nu esti tu subiectul; pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, va tinti si in tine. Chiar va face placere sa faceti lumea sa se simta prost? Inainte de orice, luati in considerare faptul ca, uneori, poate avem prea multe pe cap si in suflet, si poate acest "mic" gest al vostru de "sinceritate" a fost picatura care ne-a umplut paharul. Ganditi, macar uneori. Va rog frumos.

" -Ce naiba s-a întâmplat, mă, cu tine? Ce s-a întâmplat cu toata iubirea pentru Ea? Cu toate “te iubesc”-urile, cu toate sacrificiile pe care le-ai făcut pentru Ea? Cum au dispărut așa, peste noapte? -Pur și simplu n-o mai iubesc, frate. Tipa asta de acum e atât de bună… -Mai ții minte când i-ai zis Ei că e frumoasă, de față cu ai tăi? -…și e mai altfel. Nu e geloasă, nu se enerveaza așa repede, face numai ce-i zic eu. Nici nu stă așa mult în casă să învețe, nu e tocilară. -E o fată fără personalitate, o fată care nu știe nimic și care poate fi manipulată. Dacă e controlată ușor de tine, va fi controlată la fel de ușor și de către alții. Asta îți dorești lângă tine? Pe cineva care sa te facă de râs? Sau pe cineva care să te ajute să fii mai bun? -Dar Ea nu mă ajuta să fiu mai bun; Ea se enerva, țipa la mine și pleca… -…pentru că altfel tu nu asculți. Frate, te cunosc mai bine decât oricine. Și tu nu ești fericit acum. Nu mai ai acea sclipire în ochi...

Oamenii reacționează imprevizibil la lucrurile pe care nu le înțeleg. Chiar dacă ești sigur ca știi o persoana, că îi cunoști toate secretele, toate posibilele gesturi, toate ascunzișurile sufletului, nu poți ști niciodată cum va reacționa într-o situație nouă. Oamenii condamnă ceea ce nu pot înțelege. Și nu te poți aștepta ca cineva să te accepte în întregime. De aceea e bine ca lucrurile care sunt mai greu de înțeles pentru ceilalți, secretele neobișnuite, să le păstrezi pentru tine. Dacă simți că trebuie să te descarci, ia un pix și o foaie; scrie tot ce simți, tot ce îți trece prin cap, mâzgâlește, apoi scapă de acea foaie. Sau păstreaz-o. Cine știe, poate într-o zi îți va fi dor de acele sentimente.  P.S.: Ultima chestie nu e scrisa de mine, e o imagine sterpelita de pe net. " Sa nu stie nimeni ce rani te dor. " - Octavian Goga