Joie de vivre

Atunci cand fluturii cei colorati se transforma in molii palide ... Atunci cand ei nu te mai gadila, ci te picura cu acid ... Atunci cand, in loc sa-ti trimita pozitivitate, ei ti-o seaca ... Atunci cand, in loc sa dizolve energia negativa, ei o cultiva ...  Atunci cand, in loc de fiori de bucurie, simti fiori de teama sau, si mai rau, de tristete ... Atunci cand, in loc sa-ti sara inima cu putere si vesela, bate abia simtit, parca ii e teama ca iti va consuma si ultima farama de energie ... Atunci simti ca e sfarsitul, simti ca nu mai poti continua, simti ca vrei sa lasi totul balta, sa fugi, sa-ti faci bagajele si sa pleci departe, sa uiti de tot si toate... Dar stiti voi, "poti fugi, dar nu te poti ascunde". Si nu vei fugi la nesfarsit.   INSA... Daca ramai si te lasi lovit de val, te lasi prins in valtoarea lui, acele molii nesuferite isi vor face treaba de molii nesuferite: zboara, rod, deterioreaza, pleaca. Si cu ce ramai? Cu goluri adanci, poate abisale, c...

"If depression is more insidious -- and more misunderstood -- than other disorders, it is because its core symptoms are mental and emotional. This can make it difficult to distinguish the person from the disease, as our thoughts and emotions define who we are. This confusing of the person with the disease is not confined to non-sufferers; when the depression is especially bad, I lose the ability to remind myself that this is not me. [...] And there is something more to depression, which is hard to put into words adequately: it wants to kill you. In the lowest lows, the darkest depths, it makes you "understand" that you need to be dead. The necessity and inevitability of suicide becomes as self-evident as one plus one equals two. You find yourself wondering why you haven't done it yet. What's holding you back? What is this week's lame excuse for continuing, when the future holds only more pain and failure? [...] I have been through every form...

Ti s-a intamplat vreodata sa te simti a cincea roata la caruta intre cei dragi? Sa te simti ca o povara pentru ei, o cheltuiala in plus, sa simti ca abia astepti sa pleci din casa lor, ca sa risipesti motivele "tristetilor" lor; sa te simti de parca tu esti sursa depresiilor si grijilor, tu esti sursa certurilor, din cauza ta se intampla toate si nu poti fi destul de bun pentru ei? Sa te simti singur si izolat, si sa simti ca parca niciunul din ei nu iti mai da acele mici dovezi de afectiune; iar daca te duci tu la ei, te indeparteaza cat mai repede? Cat de rece sa fii sa nu accepti o imbratisare pana la capat? Cat de zgarcit sa fii sa nu o inapoiezi, chiar si cu alta ocazie? Ce se intampla cu tine ca persoana, cu dezvoltarea ta, cu sufletul si mintea ta, cand esti inconjurat de...ei?  Dar ce se intampla cand numaratul pana la 10, exercitiile de respiratie, muzica, ceaiul, internetul, o carte buna, un moment de relaxare, nu te mai ajuta? Cand toate gandurile tale s-au inne...

"în fiecare zi, mă dau în balansoar. mă așez pe una dintre extremități și pun în partea cealaltă ce am pe suflet. dacă e tristețe, fiind un sentiment foarte dens, oricât de mică ar fi, înclină balansoarul atât de mult încât alunec în ea. dacă e bucurie, fiind atât de sprintenă și vie mă aruncă în al nouălea cer. dacă pun pe cealalta parte a balansoarului poezie, ea fiind usoara, o împrăștie vântul iar eu răman în contact cu pământul. dacă pe partea cealaltă te așezi tu balansoarul se balansează frumos între da și nu" Sursa: Iv cel naiv

"Sunt unele frânturi de sentimente, ascunse în adâncurile sufletului, pe care, dacă le lași să iasă la iveală, te vor cuprinde, te vor domina și vor arăta lumii o altă față a ta, una pe care nici tu nu știai ca o ai. Însă, dacă alegi să porți această mască, îți va fi greu să te obișnuiești cu tine și probabil vei renunța. Dar acele frânturi de care vobeam la început vor începe să se solidifice, sa prindă o formă… Acele trăiri își vor face simțită reala prezență începând cu momentele în care nu te poți controla: izbucnirile la nervi. Cu fiecare astfel de reacție, se vor sedimenta mai bine; apoi vor apărea din ce în ce mai des; până când vor face parte din comportamentul tău zilnic. Și uite așa intervin schimbările în propriile noastre ființe." Alt textulet, de prin vara trecuta. Nu stiu cat de inteleasa m-am facut prin ce am scris, dar am reusit sa exprim exact ceea ce simteam in acel moment, lucru care mi se intampla destul de rar pentru o eleva de la uman. 

"Când ești înșelat, te simți cel mai înjosit om. Înjosit de încrederea oarbă pe care i-ai acordat-o celui care ți-a înșelat-o. Simți că lumea se prăbușește și că nu mai ai pe nimeni, nu mai ai nimic, pentru că toată energia ai investit-o în relația cu Acea persoană. V-ați certat pentru că tu i-ai zis ca ești sceptică, că atâta timp cât ești plecată sunt prea multe tentații. El ți-a promis cu mâna pe inimă și aproape cu lacrimi în ochi că nu te va înșela, că te va aștepta… Și totuși ai avut dreptate: te-a înșelat fără niciun fel de regret, fără menajamente. Și totuși ai avut dreptate din nou, căci nu trebuia să-i acorzi încrederea ta. Iar acum te simți desconsiderată de persoana pe care o iubești...sau o iubeai. Cum să mai ai încredere în alte persoane? Uite cum, din cauză că ai fost fraieră, suferi mult timp și îi faci și pe ceilalți să sufere. Ai fost fraieră pentru că l-ai crezut, uitând că e tot un băiat din mulțime. Și uite cum, din cauză că el a uitat de tine pentru câteva or...