Lucrare

"Iubirea crestina nu poate fi definita exact prin cuvinte. Ea nu lauda, nu cauta foloase, nu se trufeste, este curata, fara ascunzisuri sau inselatorii. Dupa mine, singura iubire de acest fel, existenta in lumea noastra, este cea dintre mama si copil. Intotdeauna mama va sacrifica, daca nu totul, o mare parte din timpul, activitatile care ii puteau aduce ei stari de bine in favoarea copilului, pentru ca acesta sa ofere, cand ii va veni randul, acelasi tratament.

Iubirea adevarata intre un barbat si o femeie este doar un ideal, prezent in carti si in filme. Sa iti pese de ce simte celalalt in fiecare moment al zilei, sa fii atent la nevoile si tabieturile lui, sa-ti sacrifici binele in favoarea lui, sa nu existe pic de interes in relatia voastra, sa nu fie niciunul motiv de mandrie pentru celalalt... Toate aceste calitati, impreunate, nu pot exista la un singur om fara ca macar un mic defect, un mic gol in personalitatea lui sa nu le anuleze."

Intr-o oarecare zi, ne-am trezit ca trebuie sa dam o lucrare la religie, caci nu aveam note. Cum ultima lectie fusese despre iubire, ce alt subiect ar fi putut sa fie? A trebuit sa ne exprimam pareri, sentimente, ce vrem noi, sa lasam cuvintele sa curga.

"Povestirea" mea de mai sus e putin dezlanata, sar de la o idee la alta; probabil da si vagi semne de incoerenta. Am scris-o relativ rapid, nu pentru ca nu am avut destul timp, ci pentru ca sunt specialista in pierderea timpului aiurea. Si da, chestia de mai sus e, de fapt, lucrarea mea la religie.

Reactia profului: "Daca esti in cautare de perfectiune, te asigur ca nu o vei gasi." Nu am sa uit fraza asta prea curand. Desi eram constienta de acest lucru, o miiiiica bucatica din mine inca spera la perfectiune din acest punct de vedere. Dar stiti ce? Perfectiunea e plictisitoare din orice punct de vedere. Am sa raman la cartile lui Sparks, care imi alimenteaza nevoia de visare, de evadare, de a citi ceva dragut.

Daca ma intrebati de ce am pus asta aici, n-as sti sa va explic concret si complet.

Putin mai tarziu in ora de religie, in nu-mai-stiu-ce context, profu a zis asa: "Nu am sa uit vreo cateva fețe de aici. *printre altele* nici pe tine nu am sa te uit. Datorita parului tau. A, si imi place cum scrii."

Aveti idee in ce fel m-am simtit atunci? Si unii mai zic ca fetele-s pretentioase. Nu sunt. E nevoie de gesturi mici pentru a le putea multumi. :D

 Playlist: Brandi Carlile - Heart's content, Snow Patrol - Chasing Cars, Daniel Powter - Bad Day, Coma - Mai presus de cuvinte

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Parul roscat, sau cum nu poti scapa de el

100 (5)

Syoss si experientele mele homemade